Declanşarea revoluţiei ruse din februarie1917 a însemnat şi începutul destrămării Imperiului, naţionalităţile ne-ruse revendicând autonomia. Lovitura de stat din octombrie1917 când partidul bolşevic a preluat totalitatea putereii în Rusia mulţumită înţelegerii dintre comunişti şi germani, a dus la armistiţiul apoi pacea de la Brest-Litovsk, prin care Lenin le ceda germanilor ţările baltice, Bielorusia şi Ucraina. În acest context, liderii din Sfatul Ţării
nu mai puteau conta, pentru a garanta pacea civilă şi recoltele în
Basarabia, decât pe armata română, care, rămasă singură pe frontul de
est după retragerea Ruşilor, fusese şi ea nevoită în cele din urmă să
accepte armistiţiul cu germanii la 9 decembrie1917.
Aflată în retragere prin Basarabia, armata rusă a început să jefuiască,
să violeze şi să omoare populaţia civilă băştinaşă, fruntaşii
basarabeni fiind asasinaţi de către organizaţiile comuniste. În aceste
condiţii la 22 decembrie1917,
Sfatul Ţării a cerut guvernului român aflat la Iaşi să trimită armata
să restabilească ordinea. Trupele aliate, conduse de generalii Broşteanu (român) şi Berthelot (francez) au trecut Prutul în ziua de 10 ianuarie1918 reuşind eliberarea Chişinăului de jefuitori la 9-16 Ianuarie 1918 pentru ca în câteva zile să elibereze complet Basarabia. La 24 ianuarie1918,
Sfatul Ţării proclamă independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti.
Dar în lunile ce urmează, pe lângă atacurile bolşevice venite din
teritoriul de peste Nistru controlat de germani, apar şi pretenţii
teritoriale din partea Ucrainei, şi ea proclamată independentă. Sfatul
Ţării începe atunci să manifeste intenţii de unire cu România, care sunt
exprimate şi prin "moţiuni de unire votate de diferite judeţe (Soroca,
Bălţi)". Până la urmă, unirea cu România a fost hotărâtă de Sfatul Ţării
la 27 martie1918 prin 86 de voturi contra 36 (pentru menţinerea independenţei) şi 3 abţineri.
