Istoria Transilvaniei
Pe teritoriul Transilvaniei s-a aflat in antichitate centrul politic al regatului Dacia, Sarmizegetusa Regia. Acum aproximativ 2400 de ani, venind dinspre apus, s-au stabilit pe acest teritoriu primele comunitati de celti. Nu exista documente care sa ateste un conflict intre celti si populatiile autohtone. Dupa celti, au mai urmat alte grupuri de migratori.
Multiple dovezi arheologice din acea perioada atesta convietuirea pasnica dintre populatiile autohtone si celti. In numeroase morminte celtice a fost descoperita ceramica dacica, dar si invers. Chiar si podoabele au fost adoptate, dacii din Transilvania purtand podoabe celtice cum ar fi torcul, precum si diverse metode decorative aplicate pe ceramica. Gradul de asimilare reciproca dintre daci si celti a fost probabil foarte mare.
In imagine, harta daciei in perioada lui Burebista, iar in centru, Romania de astazi.
In anul 106, Regatul Dac a fost cucerit de catre Imperiul Roman sub conducerea imparatului Traian. Transilvania a fost organizata si inclusa in provincia Dacia Superior. Asezarile mai importante au fost ridicate la rangul de colonii si municipii. Cateva dintre asezarile importante din Transilvania de astazi erau: Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, Apulum, Napoca, Potaissa Porolissum, Aquae.
Dupa numeroasele atacuri ale dacilor liberi (carpilor) si gotilor, in anul 271 imparatul Aurelian a decis retragerea administratiei si a legiunilor romane in sudul Dunarii.
Teritoriul Transilvaniei a fost invadat succesiv pana in secolul X de catre goti, huni, gepizi, slavi, protobulgari si pecenegi. Unele popoare migratoare au reusit sa creeze structuri politice relativ stabile, cum a fost in cazul gepizilor.
Din anul 271 pentru Transilvania a inceput "mileniul intunecat”, un subiect de controversa cu caracter nationalist, iar continuitatea romanilor pe acest teritoriu este pusa la indoiala.
Ungurii au intrat in masa la inceput in Transilvania ca trupe de mercenari pentru a alunga dominatia bulgara din principatul Marea Moravia, in anul 862. In doar 100 de ani, influenta maghiara si-a lasat amprenta, numarul ungurilor pe acest teritoriu crescand foarte mult.
In secolul al X-lea maghiarii au inceput ocuparea Transilvaniei, procesul terminandu-se abia la sfarsitul secolului al XII-lea, in timpul regatului lui Bela al III-lea al Ungariei (1172 – 1196).
In paralel cu ocuparea, s-a desfasurat intre secolele XI-XIII un amplu proces de colonizare. Dificultatile nu au intarziat sa apara, in special din pricina impotrivirii romanilor autohtoni (deci Transilvania era populata de romani) si a lipsei oamenilor necesari administratiei si armatei.
In timpul marii invazii mongole din primavara anului 1241, organizarea politica si colonizarea Transilvaniei au inregistrat un recul semnificativ. Izvoarele istorice contemporane ofera la mijlocul secolului al XIII-lea imaginea unei Transilvanii pustiite. Dupa retragerea trupelor mongole, Bela al IV-lea initiaza un program de refacere a regatului si in special a Transilvaniei, dezvoltand unele orase (Sibiu, Cluj, Brasov, Bistrita si Sighisoara) si constructia unor cetati de piatra.
Intre anii 1375 si 1431 Transilvania se confrunta cu alte probleme, pericolul otoman. Moartea voievodului Tarii Romanesti, Mircea cel Batran, a dat cale libera Imperiului Otoman spre Transilvania si centrul Europei.
In 1541, Principatul Transilvaniei a fost recunoscut de Imperiu Otoman ca stat independent, care platea totusi otomanilor un dar anual de complezenta. In acea perioada principatul nu includea Banatul, acesta se afla sub stapanire otomana.
In secolul al XVIII-lea au fost adusi colonisti svabi, si au fost admisi in Ardeal romani din Moldova si Tara Romaneasca, imigrati din cauza exploatarii fanariote. In acelasi secol, au avut loc si valuri de exod ale populatiei romanesti din Ardeal in sens opus, spre Tara Romaneasca si Moldova.
Intre anii 1867 si 1918 Transilvania a fost incorporata partii maghiare a Imperiului Austro-Ungar. In aceasta perioada s-au intensificat masurile discriminatorii impotriva romanilor, svabilor, slovacilor, sarbilor si chiar a sasilor.
La incheierea Primului Razboi Mondial, Ungaria isi proclama independenta, incluzand in teritoriul sau si Transilvania. Partidele PNR si PSD infiinteaza Consiliul National Roman la Arad, in data de 3 noiembrie 1918.
Guvernul Ungariei semneaza armistitiul cu Antanta, fixand o linie de demarcatie, care lasa sub controlul Ungariei nordul si centrul Transilvaniei, iar Banatul sub controlul Serbiei.
Dupa acel armistitiu, romanii organizeaza o Adunare Nationala la Alba Iulia, la care se desemneaza 1228 delegati. La adunare au participat aproximativ 100.000 de persoane, si s-a desfasurat intr-o atmosfera decenta si festiva. Adunarea Nationala hotaraste unirea cu Romania a teritoriilor locuite de romani. Dupa unirea din 1918 cu Romania, Transilvania ramane autonoma in cadrul statului roman, fiind condusa de un Consiliu Dirigent.
Regele Ferdinand sanctioneaza unirea cu Romania, cu toate acestea, autoritatile romane nu-si exercita controlul asupra tututor teritoriilor respective. Armata romana se oprise pe linia Muresului, iar la nord de aceasta nici Consiliul Dirigent, nici Regatul Romaniei nu exercitau o autoritate efectiva.
Puterile Antantei ordonasera incetarea oricaror operatiuni militare in vederea negocierii pacii cu Ungaria.
In anul 1919, puterea Ungariei a fost preluata de comunisti, proclamand Rebublica Sovietica Ungaria, condusa de Bela Kun, originar din Cluj. In 1919 Antanta solicita armatei romane ofensiva contra fortelor maghiare.
Maghiarii au atacat atat trupele cehoslovace cat si trupele romane de pe teritoriul Transilvaniei, in speranta de a face jonctiunea cu trupele sovietice, care la randul lor, au atacat Basarabia si Ucraina.
Cucerirea Budapestei de catre Armata Romana
Riposta armatei romane a venit in dimineata zilei de 24 iulie 1919 cand a fost declansat contraatacul care a distrus armata ungara bolsevica.
Bela Kun a parasit Ungaria pe data de 2 august. Pe 4 august 1919 Armata Romana a intrat in Budapesta sub comanda generalului Gheorghe Mardarescu. Budapesta este cucerita de catre romani, iar Bela Kun demisioneaza, regimul comunist fiind astfel inlaturat. Pe 16 noiembrie 1919 Horthy intra in Budapesta si isi stabileste centrul comandamentului la hotelul Gellert. La data de 25 februarie 1920 armata romana a parasit teritoriul ungar din ordinul Antantei. In imagine: armata romana in Budapesta.
In timpul stationarii pe teritoriul Ungariei, armata romana a dat dovada de solidaritate, distribuind alimente pentru populatia maghiara infometata.
In timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, armata ungara a intrat in Transilvania, comitand atrocitati grave impotriva minoritatilor, numarul mortilor situandu-se in jurul cifrei de 1700 si mii de oameni torturati.
In Conventia de armistitiu semnata in 1944 de Romania cu Puterile Aliate, dupa lovitura condusa de regele Mihai, se prevedea ca statele aliate "sunt de acord ca Transilvania sa fie restituita Romaniei, cu conditia confirmarii prin Tratatul de Pace”.
In perioada dintre 1945 si 1947, pana la incheierea tratatelor de pace dintre Aliati si Romania si Ungaria, au existat demersuri ale Ungariei de a pastra chiar si o mica parte a teritoriului, fiind vizata in special zona actualului judet Satu Mare.
Cu toate acestea, tratatele de pace de la Paris din 1947 confirma revenirea la frontiera existenta la 1 ianuarie 1938 intre Romania si Ungaria si nulitatea dictatului de la Viena.
Astazi, pe teritoriul Transilvaniei, conform rezultatelor oficiale ale recensamantului din 2002, traiesc 74,7 % romani, 19,6 % maghiari si 0,7 germani, totalizand o populatie de 7.221.733 locuitori.
