Fostele Granite RomanestiRomania MareAtrocitatile ungurilor asupra romanilor cand au ocupat Nordul TransilvanieiCantecele Eroilor Romani Din Cel De-al Doilea Razboi MondialIn Amintirea Veteranilor De RazboiBlindatele Romane 1939 - 1945Blindat Maritim Roman 1939 - 1945
Bilantul este dramatic, razboiul de sase ani fiind cel mai sangeros si mai costisitor din istoria omenirii. Peste 70 de milioane de oameni au murit, majoritatea dintre ei fiind civili. cifre includ victimele actelor de genocid, victimele bataliilor incredibil de sangeroase din Europa, Oceanul Atlantic si Oceanul Pacific, victimele bombardamentelor masive asupra oraselor, inclusiv cele nucleare de la Hiroshima si Nagasaki si bombardamentele cu bombe incendiare ale oraselor Dresda si Pforzheim in Germania.
Aliatii, desi au iesit invingatori, au pierdut in razboi 16 milioane de soldati si peste 45 de milioane de civili, in timp ce tarile Axei au inregistrat 8 milioane de decese in randul soldatilor si 4 milioane, intre civili. In total, aproximativ 3% din populatia lumii, in acel moment.
De asemenea, s-a estimat ca acest razboi a costat mai multi bani si resurse decat toate celelalte razboaie la un loc, 1.000 de miliarde de dolari la valoarea din 1945, fara a se pune la socoteala sumele cheltuite pentru reconstructia de dupa razboi.
Aliatii, desi au iesit invingatori, au pierdut in razboi 16 milioane de soldati si peste 45 de milioane de civili, in timp ce tarile Axei au inregistrat 8 milioane de decese in randul soldatilor si 4 milioane, intre civili. In total, aproximativ 3% din populatia lumii, in acel moment.
De asemenea, s-a estimat ca acest razboi a costat mai multi bani si resurse decat toate celelalte razboaie la un loc, 1.000 de miliarde de dolari la valoarea din 1945, fara a se pune la socoteala sumele cheltuite pentru reconstructia de dupa razboi.
DE CE A INTRAT ROMANIA IN AL DOILEA RAZBOI MONDIAL?
Agravarea situatiei internationale in a doua jumatate a anului 1939 a
afectat serios si tara noastra. Pactul Ribbentrop-Molotov a fost
primit la Bucuresti cu foarte mare neliniste, iar la 1 septembrie
1939, cand a izbucnit razboiul, Romania s-a declarat neutra.
Asasinarea primului ministru Armand Calinescu de catre legionari, la
21 septembrie 1939, a complicat si mai mult lucrurile. Carol al II-lea
a ordonat o represiune sangeroasa a miscarii legionare. Dupa
infrangerea rapida a Poloniei, succesele militare ale Germaniei au
continuat si in prima jumatate a anului 1940. Capitularea Frantei in
vara anului 1940 a dus la prabusirea sistemului de aliante externe ale
Romaniei. Situatia s-a agravat, deoarece Stalin s-a hotarat sa puna
imediat in aplicare planul de anexari teritoriale pe seama statelor
invecinate. Ungaria si Bulgaria, apropiindu-se mai devreme de
Germania, sperau sa obtina si ele modificarile teritoriale pentru care
facusera multa propaganda.
In primavara anului 1941 Romania a refuzat sa participe la agresiunea
nazista contra Iugoslaviei si Greciei. La finele lui 1941 si inceputul
anului urmator a intervenit starea de razboi cu Marea Britanie,
Statele Unite ale Americii si aliatii lor, pe fondul participarii tot
mai intense a tarii noastre la Razboiul din Rasarit. Romania lua parte
la razboi pentru a obtine eliberarea teritoriilor romanesti ocupate in
1940 de catre sovietici. La 30 noiembrie 1941, guvernul britanic a
adresat, prin intermediul legatiei sale de la Bucuresti, un ultimatum
autoritatilor antonesciene, prin care cerea ca, pana la 5 decembrie,
sa opreasca operatiile militare pe frontul impotriva U.R.S.S. In
raspunsul sau Ion Antonescu a reamintit Londrei ca, prin participarea
sa la razboi, Romania urmarea doar « legitima aparare in fata
agresiunii ruse inceputa in 1940 ». La 6 decembrie 1941 a intervenit
starea de razboi intre Romania si Marea Britanie. Intr-o scrisoare,
Ion Antonescu afirma ca « Romania primeste aceasta provocare, avand
credinta nazdruncinata ca luptand impotriva comunismului slujeste nu
numai crezul national...dar... civilizatia insasi de care Marea
Britanie nu poate fi straina ». Intre 8 si 11 decembrie 1941 i-au
declarat razboi tarii noastre si Canada, Noua Zeelanda, Australia,
Uniunea Sud-Africana. La insistentele Germaniei, Romania a declarat
razboi Statelor Unite ale Americii la 12 decembrie 1941, dar raspunsul
american nu a survenit decat in iunie 1942.
La 12 iunie 1941 generalul Ion Antonescu a fost invitat de Hitler la
Munchen, unde i s-a prezentat planul de operatii militare Barbarossa,
ce avea drept scop distrugerea Uniunii Sovietice. La 22 iunie 1941
Romania a luat parte, alaturi de Germania si aliatii sai, la atacul
contra statului sovietic. La chemarea lasata de general : « Va ordon :
treceti Prutul ! », armata romana a intrat in razboi pentru a readuce
la trupul tarii provinciile smulse de sovietici in vara tragica a
anului 1940 - Basarabia, nordul Bucovinei si tinutul Hertei. Pe
frontul de sud actionau Armata a 3-a Romana (generalul Petre
Dumitrescu) si Armata a 4-a Romana (generalul Nicolae Ciuperca)
alaturi de Armata 11 germana, comandata de generalul Eugen von
Schobert. Au mai participat Aeronautica cu 672 de avioane si Marina
Militara cu 39 nave de lupta.
Avand ca soport dorinta de a-I elibera pe fratii din Basarabia si
Bucovina de Nord, militarii romani au luptat cu eroism, asa incat, in
5 iulie 1941, a fost eliberat orasul Cernauti, iar la 16 iulie, orasul
Chisinau. In aceste lupte armata noastra a inregistrat 4 112 morti, 12
120 raniti si 5 506 disparuti. La 27 iulie 1941 teritoriile romanesti
rapite de U.R.S.S. au fost reintegrate in granitele Romaniei, armatele
noastre atingand linia Nistrului pe toata lungimea granitei.
Dupa eliberarea Basarabiei si Bucovinei de Nord, s-a pus intrebarea :
« Pana la Nistru sau si dincolo ? » La 18 iulie 1941, Iuliu Maniu,
presedintele Partidului National Taranesc, dupa ce aprecia actiunile
armatei romane pana la Nistru si-l asigura pe generalul Ion Antonescu
de recunostinta « vesnica » a tarii, specifica : « Trebuie sa crutam
armata noastra pentru scopurile noastre romanesti, care sunt multe si
mari si de tragica actualitate pentru foarte apropiate vremuri ».
La 6 august 1941, in cadrul intrevederii cu Ion Antonescu de la
Berdicev (Ucraina), Hitler I-a cerut ca Armata Romana sa actioneze pe
directia Odessa - Peninsula Crimeea. Totodata, a incredintat Romaniei
administratia Transnistriei. La 21 august Ion Antonescu a fost ridicat
la gradul de maresal al Romaniei. Fortele miliate romanesti au
desfasurat, ulterior, lupte grele la Odessa, in Crimeea si Caucaz. In
confruntarile de la Odessa, Armata a 4-a Romana a pierdut aproape 18
000 soldati, a inregistrat cca. 11 400 disparuti si 63 300 raniti.
Orasul a fost cucerit la mijlocul lunii octombrie 1941, dupa care
unele unitati au fost retrase in tara pentru refacere. In iulie 1942 a
fost cucerit Sevastopolul.
La 25 iunie 1942, Rene Wech, ministrul Elvetiei la Bucuresti, aprecia
ca pierderile armatei romane in Rasarit erau de 6 000 ofiteri, 2 600
subofiteri si 149 000 soldati, din care 70% erau totusi recuperabili.
In cadrul inclestarii de la Stalingrad (iulie 1942 - februarie 1943),
26 divizii romanesti au luptat alaturi de fortele Axei. Ele au
inregistrat insa grave pierderi - 156 000 morti, disparuti si
prizonieri. Armata a 3-a Romana s-a aflat in incercuire alaturi de
trupele germane, italiene si maghiare. In anii 1943 - 1944, fortele
romane au sustinut, in continuare, lupte grele in Cuban, pentru
apararea Crimeei si Basarabiei.
Continuarea razboiului dincolo de Nistru a complicat si relatiile cu
Anglia si Statele Unite ale Americii cu care Romania a intrat in stare
de razboi in decembrie 1941 si respectiv iunie 1942. Desi Antonescu a
declarat ca nu se afla in razboi decat cu Rusia, antrenarea tarii
dincolo de Nistru a avut consecinte grave pentru poporul roman, atat
in momentul razboiului cat si in perspectiva. In martie 1944, trupele
rusesti au atins Nistrul, iar la inceputul lunii aprilie au patruns in
nordul Moldovei. Pana la aceasta data Romania pierduse deja aproape 1
million de oameni in razboi. Era evident ca Germania nu mai putea
castiga razboiul, iar Romania trebuia sa gaseasca solutia salvarii
sale.
Tratativele diplomatice pentru iesirea tarii din razboi si alaturarea
la coalitia Natiunilor Unite Antifasciste
Soarta Romaniei in conditiile unui razboi de asemenea proportii a
preocupat fortele politice romanesti, atat cele din opozitie cat si pe
maresalul Ion Antonescu. Liderii partidelor national-taranist si
liberal se aflau inca in vara anului 1941 in contact cu britanicii din
Orientul Mijlociu, iar maresalul, pe langa promisiunile facute lui
Hitler ca va merge pana la capat cu Germania, nu a exclus
eventualiatea iesirii Romaniei sin razboi.
Cu iesirea lui Ion Antonescu, ministru de externe Mihai Antonescu a
contactat pe diplomatii italieni, propunand o « Axa latina » care sa
se opuna Reichului german. Incepand cu august 1941 si pana in ianuarie
1943, ministrul de externe roman a insistat pe langa G. Ciano,
omologul sau ialian, sa incheie, separat, pace cu puterile
occidentale. Planul n-a fost agreat de Mussolini, iar Ciano a fost
schimbat din functie. Atentia s-a indreptat atunci spre tarile neutre,
incercandu-se contacte directe cu reprezentantii deplomatici
occidentali. Mihai Antonescu a sondat « terenul » la Berna, Vatican,
Lisabona, Madrid, Ankara. Aceste tatonari erau sortite esecului,
deoarece S.U.A. si Anglia hotarasera, in ianuarie 1943, cu ocazia
Conferintei de la Casablanca, sa nu angajeze negocieri cu statele Axei
si satelitii lor, ci sa le impuna formula « capitularii
neconditioane », o formula care va contribui la abandonarea Estului
european in zona de influenta sovietica. De altfel, englezii, luand
act de actiunile diplomatice ale Romaniei, au recomandat ca, aceste
contracte sa fie facute, in primul rand, cu U.R.S.S., cea mai
interesatain iesirea romanilor din Axa. De acum inainte, negocierile
noastre se vor lovi de aceasta « formula » ce includea prioritatea
Moscovei, stiindu-se bine care era pozitia lui Stalin privind
frontierele noastre estice.
EVUL MEDIU -Tarile Romane in "Casa pacii" Catre mijlocul secolului al XVI-lea in Tarile Romane se stabileste regimul de suzeranitate otomana.
Conform dreptului islamic, tarile tributare faceau parte din dar-al-ahd (Casa Pactului sau Casa Pacii), situat intre dar-al-Islam (Casa Islamului) si dar-al-harb (Casa Razboiului).
Regimul de dar-al-ahd aplicat in Moldova, Tara Romaneasca si Transilvania, presupunea autonomia lor, detinerea tronului de catre un principe pamintean, de regula din familie princiara, pastrarea institutiilor politice, administrative, militare, judecatoresti si ecleziastice. Domnul era ales de boieri (in Transilvania de dieta) si confirmat de sultan. Dar odata cu consolidarea dominatiei otomane sultanul incalca acest obicei de alegere, numind si mazilind domni, fara a tine seama de parerea boierilor. Scaunul domnesc revenea celui care platea mai mult.
Autonomia Tarilor Romane era recunoscuta si-n ahidnamelele (capitulatiile) emise de Poarta. Aceste acte interziceau musulmanilor sa aiba proprietati sau sa inalte moschee in spatiul romanesc, sa ia de aici devsirme pentru corpul de ieniceri etc.
Domnii erau obligati sa plateasca haraci, daruri (peschesuri) oficiale catre sultan si demnitarii lui, care de curind au devenit obligatorii. Cu incepere din secolul al XVII-lea, domnii romani platesc Portii Otomane, pentru a obtine reinnoirea domniei, o noua dare, mucarerul, care initial se percepea la trei ani (mucarerul mare), apoi la un an (mucarerul mic). Tarile Romane trebuiau sa puna la dispozitie otomanilor cereale, vite, lemn pentru constructia flotei s.a. Treptat s-a instituit un monopol otoman asupra griului romanesc.
Din punct de vedere politic dependenta Tarilor Romane de Poarta Otomana inseamna pentru domni obligatia de a integra politica lor externa in cea otomana. Ei trebuiau sa fie "prieteni prietenilor si dusmani dusmanilor sultanului", cu alte cuvinte, sa participe la campaniile organizate de el. Ulterior domnii Tarii Romanesti si ai Moldovei au devenit simpli observatori ai evenimentelor internationale.
Transilvania, care sub suzeranitatea otomana a devenit un principat autonom, a beneficiat de un statut superior, in raport cu Tara Romaneasca si Moldova, fapt ce se explica prin amplasarea ei in vecinatatea Imperiului Habsburgic. Acesta a fost motivul care i-a determinat pe turci sa-si modereze pretentiile fata de tara respectiva.
In comparatie cu Moldova si Tara Romaneasca, Transilvania pe parcursul dominatiei otomane s-a bucurat de drepturi mai mari de a-si alege principii, care erau investiti cu insemnele puterii de catre Poarta Otomana. Tributul impus principatului initial de 10.000 florini, a sporit, in 1575, la suma de 15.000 florini. In Moldova haraciul creste de la 8.000 galbeni la 65.000 de galbeni si 155.000 galbeni in Tara Romaneasca la sfirsitul sec. al XVI-lea. Cu mult mai reduse erau in Transilvania peschesurile si prestatiile in produse.
Dintre factorii care nu au favorizat transformarea Tarilor romane in pasalicuri pot fi subliniati urmatorii: Tarile Romane n-au fost transformate in pasalicuri, in primul rind, datorita capacitatii lor inalte de aparare, dirzenie, cu care si-au aparat pamintul stramosesc. O rezistenta inversunata au opus expansionismului otoman Tara Romameasca sub puternica cirmuire a lui Mircea cel Batrin, Moldova - a lui Stefan cel Mare, Transilvania - a lui Iancu de Hunedoara. In al doilea rind, turcii n-au cutezat sa le cucereasca de complicatiile interne si internationale. Imperiul Otoman reprezenta pentru lumea crestina cel mai mare pericol, de aceea marile puteri erau cointeresate sa aiba intre ele si turci state-tampon. Tarile Romane au jucat anume acest rol.O alta cauza consta in faptul ca, din punct de vedere economic, pentru turci era mai convenabil regimul de dominatie indirecta, fara administratie si garnizoane otomane. Desi a fost instaurata hegemonia otomana asupra statelor romanesti, turcii n-au reusit sa colonizeze noile teritorii cu populatie turcica. Astfel, Tarile Romane si-au pastrat existenta statala, obtinind, insa, statutul de vasalitate fata de Poarta.
Teritoriile Tarii Moldovei sub administratie otomana Intimpinind rezistenta dirza a Tarilor Romane in fata cuceririlor otomane si constientizind incapacitatea de a le supune prin forta, sultanii au recurs la cunoscuta practica de subminare treptata a capacitatilor militare si economice ale acestora. Printre actiunile care se incadrau in aceasta tactica de expansiune un loc deosebit revenea cuceririlor punctelor strategice ale Tarilor Romane si trecerea lor sub administrarea directa turceasca. O atentie deosebita se acorda cetatilor in care se amplasau garnizoane turcesti, paminturile din jurul lor fiind incluse in unitati administrativ-teritoriale dupa tipul celor din Imperiul Otoman.
Primele cetati moldovenesti cucerite de otomani, in 1484, ce detineau un rol important in sistemul defensiv de pe linia Dunarii si Marii Negre, au fost Chilia si Cetatea Alba care au devenit centre ale raialelor turcesti. Prin aceste actiuni turcii au redus esential capacitatea de aparare a Tarii Moldovei si au influentat asupra soartei istorice a acestor tinuturi pontice. In sec. al XVI-lea la cetatile si teritoriile trecute sub administrarea otomana si controlul militar direct s-au adaugat altele.
In 1538 a fost cucerita cetatea Tighina si regiunea Bugeac, in baza lor finnd creat sangeacul Tighina in frunte cu un bei. Sistemul acesta a fost completat in 1716 prin transformarea in raia a cetatii Hotinului in componenta careia a fost inclus nu numai teritoriul ce tinea aceasta cetate ci si citeva sate din tinuturile Soroca, Iasi si Cernauti.
Incepind cu vara anului 1484 pe teritoriul de sud al Moldovei otomanii au adus si contingente militare, tatare care cu timpul s-au stabilit aici permanent. Dupa cum mentiona cronicarul turc Evlia Celebi, in a doua jum. a sec. al XVI tatarii erau in numar de pina la 30 de mii de oameni. Izvoarele atesta cresterea catre mijlocul sec. al XVIII a numarului tatarilor din sudul Moldovei, numiti catre acea vreme si tatarii din Bugeac, sau nogai, pina la 45 de mii de oameni.
In teritoriile moldovenesti cucerite au fost formate structuri politico-administrative si etnoreligioase caracteristice statului otoman. Trasatura de baza a acestora era caracterul lor militar. In cetati turcii au dislocat garnizoane, constituite din diferite tipuri de unitati, completate, in mare parte, cu ieniceri.
Structura formelor de proprietate a fost modificata radical. Turcii au lichidat proprietatile domnului, ale boierilor si manastirilor, paminturile cucerite fiind declarate proprietate de stat si impartite spre folosinta provizorie, conform dreptului otoman, celor care au participat la campaniile militare de cucerire a lor.
Administrarea teritoriului stapinit de turci era organizata in functie de sistemul de stapinire a paminturilor si de percepere a impozitelor. Orasele (sehir), tirgurile (kasada) si satele (kariye) erau organizate in cadrul unor districte (kaza), ale caror subdiviziuni administrative aveau mai ales atributii fiscale.
Dupa cum ne atesta izvoarele, catre inceputul sec. al XVII-lea Sangeacul din Cetatea Alba era impartit in cinci unitati administrative mai mici numite nahii. Cetatea Alba, Tatarbunar, Chilia, Izmail, Reni. Sangeacul din Tighina avea numai o singura nahiye, reiesind din faptul ca deocamdata el nu era unit cu celelalte paminturi turcesti. Sangeacul din Cetatea Alba era divizat in trei cazale: cazaua din Cetatea Alba ce cuprindea doua nahii - cetatea Alba si Tatarbunar; cazaua din Chilia cuprindea o singura nahie; cazaua din Izmail cuprindea doua nahii - Izmail si Reni.
Locuitorii autohtoni au reusit sa-si pastreze in railale o anumita autonomie. Neintelegerile si confruntarile erau rezolvate de fruntasii locali si numai in caz de litigiu intre un crestin si un musulman se ajungea in fata cadiului.
Pentru a-si consolida pozitiile in punctele strategice ocupate, otomanii au reorganizat si viata bisericeasca a credinciosilor ortodocsi din raiale. Toate parohiile ortodoxe din teritoriile aflate sub administratie otomana au fost scoase de sub jurisdictia ierarhilor din partea locului si a fost formata mitropolia Proilaviei (de la numele romanesc al Brailei) sub ascultarea directa a Patriarhiei din Constantinopol.
Mostenirea otomana Deficientele administratiei otomane au afectat dezvoltarea teritoriilor romanesti anexate direct la Imperiul Otoman. Insa atit pentru aceste paminturi precum si pentru Tara Moldovei avem si o influenta turco-otomana pozitiva. Astfel, marea piata otomana facea ca produsele moldovenesti (oile, vitele, caii, orzul, sarea, mierea de albine, ceara si seul, lemnul, cinepa, etc) sa gaseasca totdeauna un cumparator - este drept, in conditiile unui "comert dirijat".
Tot in zona economicului se plaseaza si introducerea in spatiul romanesc prin filiera otomana a orezului, a porumbului american, cunoscut la inceput ca "griu turcesc" si devenit articol de baza in economia si alimentatia taranului roman, a tutunului, a bumbacului, anasonului, susanului, pepenelui verde (rom. pop. harbuz, turca - karbuz), a unor flori (laleaua, liliacul, zambila, garoafa, etc). Tot prin filiera otomana a patruns in Tarile Romane si cafeaua. Dar in ansamblu, poate cea mai durabila influenta turco-otomana s-a inregistrat in domeniul bucatariei, unele mincaruri, precum sarmalutele (turc. sarma) devenind nationale la romani si nelipsite la sarbatori.
Influenta lingvistica otomana asupra limbii romane este apreciata de circa 2-3000 de cuvinte, e drept ca o parte din ele provin din vechiul substrat preotoman (oguz, peceneg, cuman si tatar). In discutarea interferentelor lingvistice trebuie sa avem in vedere si influenta inversa: cea a limbii romane asupra limbii turce, problema insuficient cercetata (ex. cuvintele casa, copil, s. a. patrunse in limba turca).
In domeniul artistic influenta otomana s-a exercitat in broderie, costum de curte, tesaturi, ceramica si in introducerea unor motive decorative, care nu au afectat structura de baza, bizantina, a monumentelor romanesti.
Mostenirea otomana s-a manifestat, de asemenea, in ce priveste unele obiceiuri si atitudini. Sistemul social otoman a intretinut multe obiceiuri nedorite (ex. mita sau bacsisul, lipsa de incredere in guvern, etc), care au continuat si dupa disparitia imperiului. Se detecteaza teama fata de autoritati, si in acelasi timp, umilinta si supunere. Servilismul este dublat de inteligenta, exprimata in incercarile de a evita obstacolele, inclusiv cele ridicate de autoritati, pe cai nu prea etice sau chiar ilegale.
Pe ansamblu, nu trebuie uitat ca factorul otoman a constituit o puternica contrapondere politico-militara la expansionismul rus si austriac, permitind astfel supravietuirea Tarilor Romane ca entitati statale si spirituale distincte, cu toate marile avantaje pe care le implica aceasta.
Tarile Romane si-au pastrat individualitatea statala cu un statut recunoscut de catre Poarta Otomana. Totodata, ele s-au pomenit intr-un prizonierat politic si economic al Portii Otomane, care s-a mentinut pina in 1829, cind a fost semnata pacea de la Adrianopol dintre rusi si turci. Raialele si pasalicurile turcesti din teritoriile romanesti constituiau o piedica in fata tendintelor expansioniste ale Imperiului Habsburgic si alte puteri crestine vecine care, sub pretextul luptelor pentru apararea crestinatatii si eliberarea popoarelor crestine subjugate de pagini, urmareau singure scopuri expansioniste in directia Dunarii si Balcanilor.
Surse
Matteo Muriano, , medicul italian al domnitorului Stefan cel Mare in anul 1502 scria despre Moldova "tara este manoasa si foarte bogata si bine asezata, plina de animale si de toate bucatele".
G. Reicherstorffer, diplomat din Transilvania, in anul 1541 scria "Iar aceasta tara a Moldovei este indeajuns de frumoasa cu sesuri si vai pretutindeni, plina de orase si felurite sate In aceasta tara nimic nu lipseste din cele ce ar putea folosi oamenilor, si pe linga aceasta e bogata in mine de aur, argint si sare; de asemenea e cu mult mai bogata in locuri de aratura, vii si vite, precum si in locuri de helesteie, precum si in tot felul de pesti alesi, intr-un cuvint - e plina de toate bogitiile".
Linia timpului 1484 - otomanii ocupa Chilia si Cetatea Alba 1457 - 1504 - domnia lui Stefan cel Mare 1538 - Campania otomana asupra Moldovei 1527-1538, 1541-1546 - the reigns of Petre Rares in Moldova 1572, februarie - 1574, iunie - the reigns of Ioan Voda cel Viteaz (John the Brave) 1600 - Prima Unire politica a celor trei tari romane (Wallachia, Moldova si Transilvania) sub puterea lui Mihai Viteazul 1621, ianuarie 6 - pacea turco-polona de la Hotin, suzeranitatea Portii asupra Moldovei este confirmata, Hotinul este restituit de poloni Moldovei 1634-1653 - The reign of Vasile Lupu in Moldova 1643 - aparitia Cartii romanesti de invatatura (Cazania) a mitropolitului Varlaam, una dintre cele mai raspindite carti in cele trei tari romanesti 1666 - prima atestare documentara a orasului Chisinau 1685 - Miron Costin scrie capodopera sa de neamul Moldovenilor, din ce tara au esit stramosii lor, charta constiintei latine si a mindriei originii romanesti. 1693, 1710, noiembrie 23 - 1711, iulie, 11 - Domnia lui Dimitrie Cantemir in Moldova 1711, October 17 - installation of the Phanariot regime in Moldova through the appointment of Nicolae Mavrocordat as prince 1715 - Hotinul devine raia turceasca 1739 - Chisinaul este incendiat de turci 1749, Aprilie 17 - abolition of serfdom in Moldova during the reign of Prince Constantin Mavrocordat 1758 - tatarii din Bugeac devasteaza o insemnata parte a Moldovei, ultima navalire tatara in tarile romane 1774, iulie 21 - Tratatul ruso-turc de la Kuciuk-Kainargi, Moldova si Tara Romaneasca sunt sunt scutite de haraci timp de doi ani 1775, Maz 18 - Bucovina, until now part of Modova, is annexed by the Hapsburg Empire
Activitati
Enumerati factorii care n-au permis transformarea Tarilor Romanilor nu pasalicuri
Caracterizati regimul economic (politic, militar) stabilit de otomani si consecintele lui pentru Tarile Romane
Evidentiati deosebirile dintre regimurile otomane din Moldova, Tara Romaneasca si Transilvania.
Comentati concluzia: Statutul Tarii Romanesti fata de Poarta Otomana a fost rezultatul unui echilibru la care s-a ajuns intre forta expansionista a Imperiului Otoman si capacitatea de rezistenta a Tarilor Romane, intr-un context international favorabil unui asemenea statut.
Unele teritorii romanesti se aflau sub administratia directa a turcilor. Stabiliti care erau aceste teritorii in Moldova si explicati de ce otomanii au procedat astfel.
Apreciati influenta traditiei otomane asupra Tarilor Romane.
